Crăciun fericit!
Urez tutoror oameilor un Crăciun fericit și un An nou și mai fericit! La mulți ani!
Autopsia lui Otzi
Braţul mumiei descoperite în Alpi în urmă cu 20 de ani este în perfectă stare, arată un filmuleţ publicat pe National Geographic, varianta în limba italiană a celebrei reviste.
O echipă de medici şi oameni de ştiinţă au efectuat o autopsie completă a mumiei, obţinând astfel noi informaţii despre viaţa şi moartea locuitorului din Alpi de acum 5.300 de ani.
Citește mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/autopsia-lui-otzi-omul-zapezilor-video_884522.html#ixzz1cvtTIC5u
Misterul unei mumii, dezlegat de o radiografie
Mister dezlegat după mai bine de trei milenii. Potrivit ,,The Sun”, radiografia făcută mumiei unui copil egiptean mort acum 2.500 de ani a scos la lumină detalii surprinzătoare despre coşciugul în care se afla.
Medicii britanici au stabilit că acesta a fost realizat cu 1.000 de ani înainte de moartea celui care a fost descoperit în el.
Istoricii cred că înaintea copilului au mai fost şi alte persoane puse în acelaşi coşciug. Băiatul, considerat a fi un membru al familiei regale egiptene, ar fi murit din cauza unei afecţiuni, la vârsta de patru ani., însă coşciugul ar fi fost făcut cu mult înaintea decesului său.
Sursa:
http://www.realitatea.net/misterul-unei-mumii-dezlegat-de-o-radiografie_876981.html#ixzz1a6HbQrvX
Rămăşiţele unei regine Maya, descoperite într-un mormânt plin de rozătoare
Scheletul unei regine Maya a fost descoperit într-un mormânt plin de comori, dar şi de rozătoare, aflat în ruinele vechiului oraş Nakum, din Guatemala.
Capul scheletului, vechi de 2.000 de ani, se afla prins între două castroane. Printre comori se mai numără şi obiecte din jad şi cuţite ceremoniale. Acestea au fost găsite sub un alt mormânt, cu o vechime de 1.300 de ani, care conţinea alt corp.
Wiesław Koszkul şi colegii săi de la Institutul de Arheologie din cadrul Universităţii Jagiellonian din Cracovia, Polonia, au cercetat împrejurimile de la Nakum, cunoscute drept “triunghiul cultural” timp de decenii întregi.
“Credem că aceasă structură a fost un fel de mausoleu pentru familiile regale pentru cel puţin 400 de ani”, a spus Koszkul.
Corpul descoperit în mormânt de deasupra a fost grav afectat de rozătoare, de-a lungul secolelor, însă cercetătorii au spus că era evident că aparţine unui alt lider Maya, datorită unui inel mic descoperit în mormânt.
Sursa:
Am avut prilejul sa pot vizita noua poveste care va fi oferită curînd marelui public la Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Iar această poveste, dincolo de succesiunea registrelor este surprinzătoare cu fiecare pas.
Dar această poveste are la rîndul ei un inceput pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea. S-a întîmplat prin 1892, cînd Dimitrie Sturdza a sosit la Universitatea din Yena pentru a se interesa de protejatul său, la marele evoluţionist Ernst Haeckel, poreclit “Darwin al Europei”, ca autor al biogeneticii fundamentale.
Haeckel a spus că ontogenia imită biogenia. Ernst Haeckel l-a primit de bătrînul Sturdza iar întrebării sale i-a răspuns: “micuţul şi grăsunul Antipa este strălucitor!” Şi nu se juca cu cuvintele. Grigore Antipa este unul dintre cei patru studenţi din toată cariera lui Haeckel, cărora acesta le-a acordat suma cum laude la teza de doctorat.
Cabinetul dedicat lui Grigore Antipa în noua expoziţie a muzeului
Lauda surprinzătoare la adresa lui Antipa, l-a determinat pe Dimitrie Sturdza să-i aranjeze protejatului său o vizită la rege pentru o jumătate de oră. S-a întîmplat în anul 1893, cînd Antipa s-a întors de la studii în ţară. Vizita de la Sinaia s-a prelungit la două ore ba chiar apoi, regele Carol I l-a reţinut pe Antipa la dineul care urma cu toţi miniştrii săi cărora le-a spus:”ce va cere acest om să-l sprijiniţi!” Atunci, ministrul de război i-a pus la dispoziţie crucişătorul Elizabeta cu ajutorul căruia Antipa a făcut cercetări oceanografice de-a lungul Mării Negre în 1894 iar în acelaşi an a înfiinţat la Constanţa o staţiune de cercetări oceanografice.
Sectorul dedicat Mării Negre în expoziţia care ca fi deschisă pe 17 septembrie
În acelaşi timp Antipa preia colecţia de zoologie a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, colecţie mai amplă şi cu mult mai veche, începută de vestitul Carlo Fererrati(1859-1866), naturalist genovez, precedat de C.Wallenstein, care s-a îngrijit de colecţia de zoologie a liceului Sf.Sava, îmbogăţită cu schimbul de piese avut cu cabinetul zoologic din Viena. Această colecţie de zoologie s-a mutat apoi la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea Bucureşti, de unde o preia Antipa în anul 1893. Mai exista la timpul acela şi colecţia de paleontologie de care se ocupa profesorul Grigore Ştefănescu. Acesta a descoperit în 1890 elefantul fosil, unicat în lume deoarece este în formă completă şi este expus şi azi în colecţiile muzeului.
Între timp Antipa primeşte pentru colecţiile sale de zoologie fostul consulat german de pe strada Polonă dar în anul 1903, Dimitrie Sturdza ajunge prim ministru al României iar Spiru Haret, Ministru al Instrucţiunii Publice.
În acest context se alocă suma de 250 000 lei la cererea lui Antipa “pentru ridicarea unui muzeu demn de capitala ţării”. La 1906 clădirea era gata iar în anul 1908 muzeul proiectat de Mihail Rocco, era deschis marelui public. Antipa a revoluţionat muzeologia, iar proiectul său muzeistic a fost unul performant, a rezistat timpului foarte mult. A folosit primele diorame la noi, fiind inspirat de modele de expunere văzute la Berlin, New York sau Sankt Petersburg. Antipa a fost primul hidrobiolog făcînd pionierat în acest domeniu în ţara noastră.
Marea Neagră în noile diorame de mare efect din expoziţia muzeului
La o sută de ani de la deschiderea sa, Muzeul de Istorie Naturală a intrat într-o perioadă e refacere, în anul 1998. O perioadă care a cuprins mai multe etape şi care nu a fost lipsită de reale greutăţi. Dar cea mai interesantă şi constructivă confruntare s-a petrecut în interiorul harnicului colectiv al muzeului, care a trebuit să decidă asupra viitorului instituţiei şi mai ales în privinţa viitorului cercetărilor în domeniu. A fost cel mai dificil prag dar a fost alegerea cea mai reuşită. Minovici Nicolae obişnuia să spună, citându-l pe Virgiliu: “prin muncă susţinută treci peste orice barieră” chiar şi aceea financiară.
Au fost introduse cele ma noi repere ale muzeotehnicii de care puţine muzee din lume se pot lăuda că le au
Proiectul de modernizare a muzeului, expoziţia de bază a fost refăcută de personalul muzeului. S-a dat importanţă tehnicii noi de expunere pentru a pune în valoare, din perspectiva tehnologiei de ultimă oră, proiectul gândit de Antipa.
Specialiştii muzeului au gândit o tematică pe teme de biogeografie, pe succesiuena eco-sistemelor iar vizitatorii vor avea un audio ghid pentru această călătorie. Muzeul are sens unic de vizitare, similar celui clasic. Separat, pe vizitatori îi vor aştepta 65 de info-touch-uri care vor oferi, la alegere, informaţii suplimentare despre exponatele mai importante. Au fost amenajate trei vizete dinamice referitoare la viaţa dinozaurilor şi un dom-proiector cu bolta cerească.
Multe zeci de trofee vînătoreşti valoroase ale donatorului Gheorghe Iaciu sunt acum expuse publicului
Dacă conţinutul tematicii a fost asigurat de specialiştii muzeului, design-ul expoziţiei este creaţia Artex-ului, care a gîndit de la forma vitrinelor la plasarea unor puncte de proiecţii. Iar fiecare sală are un design diferit!
Muzeul expune o bună parte din donaţia lui Gheorghe Iaciu, şi anume 37 dee trofee vânătoreşti foarte valoroase. Muzeul deţine o sală multimedia care poate primii 160 de persoane, sala poate fi modulată în două părţi şi este dotată cu proiectare multimedia.
O altă metodă nouă de expunere se foloseşte de comparaţia, vizitatorii putind vedea deosebirile variate din cadrul fiecărei specii
Muzeul are de-acum şi un grupaj de ateliere pentru copii, la etajul 1, unde au fost amenjate două săli, pentru grupe diferită de vîrstă. Sunt ateliere-module cu tehnici d e lucru unde copii vor învăţa să pregătească un insectar şi să facă comparaţii anatomice între variate specii. Un alt atelier este destinat paleontologiei unde copii vor învăţa cum s e fac săpăturile de salvare a fosilelor etc.
În cadrul expoziţiei vizitatorul va descoperi o serie d e programe interactive de reconstituire a siluetelor unor animale pe bază de touch-uri dar şi identificarea tactilă a mărimii, îmbrăcăminţii exterioare, rigurozitatea ei la variate specii.
Vizitatorii de toate vîrstele vor gasi foarte atractivă această reuşită restituire a unui şantier paleontologic
Totul a fost realizat sub supraveghjrea de specialitate a celor 12 cercetători şi muzeografi care s-au specializat prin munca de cercetare. Nu întâmplător, Muzeul de istorie Naturală “Grigore Antipa” are o revistă de cotaţie B plus, cum numai revistele Academiei Române se mai bucură. Muzeul deţine 3500 de piese clasate în categoria tezaur ceea ce îl plasează printre cele mai valoroase muzee din ţară din perspectiva patrimoniului deţinut. Dl.director Murariu spune pe bună dreptate că “cercetarea ştiinţifică este coloana vertebrală. Un absolvent de facultate trebuie îndrumat să-şi continuie studiile sale d e specialitate altfel există riscul să ajungă un analfabet în profesia sa”.
Felicităm pe această cale întregul colectiv al Muzeului de Istorie Naturală “Grigore Antipa” pentru pasul mare făcut în muzeistica românească, reuşind să păstreze visul mentorului lor, Grigore Antipa, care-şi dorea “un muzeu demn de capitala ţării”!
Muzeul va avea şi o foarte modernă cafenea cu acces de afara iar magazinul de suveniruri şi-a schimbat şi el design-ul
Autor: Adrian Majuru
Sursa:
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/09/un-muzeu-demn-de-capitala-tarii-muzeul-de-istorie-naturala-grigore-antipa/
Mereu îndrăgostiţi de Bucureşti
Ca împărat, Dioclețian a trebuit să facă față multor probleme. Cea mai mare preocupare a sa la începutul domniei a fost aceea de aduce răzvrătiți dintre barbari pentru a consolida frontierele[147]. Notitia Dignitatum are o mare valoare când descrie aranjamentele lui Dioclețian, însă o mare parte din aceasta a fost scrisă la sfârșitul secolului al IV-lea d.H. și de aceea nu înregistrează pierderile suportate în timpul acelui secol[148]. Într-o celebră comparație între Dioclețian și Constantin, Zosimus îl laudă pe primul deoarece, datorită simțului său de anticipație, frontierele imperiului erau peste tot susținute de orașe, garnizoane și fortificații care găzduiau întreaga armată. La începutul domniei lui Dioclețian, existau 34 de legiuni distribuite astfel:
- Britania Jos: legiunea VI Victrix
- Britania de Jos: legiunea II Augusta, legiunea XX Valeria Victrix
- Germania de Jos: legiunea I Minervia, legiunea XXX Ulpia Victrix
- Germania de Sus: legiunea VIII Augusta, legiunea XXII Primigenia
- Raetia: legiunea III Italica
- Noricum: legiunea II Italica
- Pannonia de Sus: legiunea X Gemina, legiunea XIV Gemina
- Panonnia de Jos: legiunea I Adiutrix, legiunea II Adiutrix
- Moesia de Sus: legiunea IV Flavia, legiunea VII Claudia
- Moesia de Jos: legiunea I Italica, legiunea XI Claudia
- Dacia: legiunea V Macedonica, legiunea XIII Gemina
- Cappadocia: legiunea XII Fulminata, legiunea XV Appolinaris
- Siria: legiunea IV Scythica, legiunea XVI Flavia
- Fenicia: legiunea III Gallica
- Iudeea: legiunea VI Ferrata, legiunea X Fretensis
- Mesopotamia: legiunea I Parthica, legiunea III Parthica
- Arabia: legiunea III Cyrenaica
- Egipt: legiunea I Iulia Alexandria, legiunea II Traiana
- Numidia: legiunea III Augusta
- Italia: legiunea VII Gemina
- Spania: legiunea II Parthica[149]
Războiul contra lui Shapur I
Relief în care este înfățișat împăratul Valerian ca și sclav al lui Shapur I
Shapur I s-a născut în jurul anului 215 d.H.[132], fiind fiul regelui Ardashir și nepotul zeului-rege Papak[133]. După ce Ardashir a fost încoronat la Ctesiphon în anul 226 d.H., va lua naștere un nou imperiu. În scurt timp, Chosroe I a reușit să încheie o alianță cu Imperiul Roman în vest și Imperiul Kushan în est împotriva noii dinastii. Istoricul arab Tabari, care a trăit la sfârșitul secolului IX și începutul secolului X ne spune că Ardashir a cucerit regiunile Hyrcania, Balkh (Afghanistan) și probabil o mare parte din teritoriul Turkmenistanului.
Sarcina ce avea să-i revină lui Shapur I nu era ușoară, deoarece Imperiul Roman chiar și slăbit nu era o țintă atât de ușoară. În anul 232 d.H., Septimius Severus a organizat o campanie împotriva lui Shapur I.
Mai târziu, în anul 244 d.H., Shapur I va încheia un tratat de pace cu Filip Arabul, dar în anul 251 d.H. își va relua invazia. În anii 250 d.H., Valerian îl va ataca pe Shapur, iar cel din urmă va suferi serioase înfrângeri. Deși Shapur a încheiat un tratat cu Valerian în anul 260 d.H., el avea alte planuri. După ce l-a capturat pe împăratul Valerian. Sursele antice spune frecvent faptul că Shapur l-a umilit pe Valerian.
Odenathus (aliat al romanilor), conducătorul Palmyrei, îi va propune o alianță lui Shapur. Acesta însă, va face o mișcare neinspirată, spunându-i să se considere norocos dacă rămâne în viață ca vasal, dacă se înfățișează umil înaintea lui și-i aduce daruri bogate, spre a-i fi iertată insolența. Odenathus va duce o campanie de cinci ani împotriva lui Shapur, alungându-l prin aceasta din toate teritoriile romane ocupate. Victoriile lui Shapur erau acum la fel de multe ca și înfrângerile, iar teritoriile câștigate erau insignifiante. Va mai domni până în anul 272 d.H., când va muri, se pare din cauze naturale.
Bătălia de la Masada
Masada provine de la denumirea evreiască pentru cetate” („Metzuda”)[111]. În anul 66 d.H., provincia Iudeea s-a răzvrătit împotriva stăpânirii romane. O facţiune extremistă de asasini politic, numităsicarii, după bricegele curbate mari pe care le foloseau, au pătruns în fortăreaţa Masada. Pentru poporul evreu, distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.H., situat pe un platou mai sus de aşa-numitul Zid de Vest, a însemnat sfârşitul istoriei lor continue în ţara Palestinei, fără nicio speranţă de a-şi recăpăta independenţa[112]. Romanii au fost conduşi de Flavius Silva în această bătălie din 73 d.H., în timp ce evreii se aflau sub comanda lui Eleazar Ben Yair. Armata romană era formată din Legiunea X Fretensis şi un număr necunoscut de unităţi auxiliare, în total romanii erau puţin peste 5000, în timp ce evreii erau doar 960, dar cu o proporţie de semnificativă de necombatanţi, care erau femei, bătrâni şi copii. Silva şi-a dat seama că nu avea altă soluţie de a intra în fortăreaţă decât să construiască o rampă, deoarece Masada era un loc abrupt. Pentru ca apărătorii să nu scape, romanii au construit o linie de circumvalaţie, întărită cu şase forturi. Când a fost finalizată rampa, a fost adus un tun care conţinea un berbec. Acesta a fost urcat pe rampă şi a început să facă găuri în perete. Romanii urmau a doua zi să intre în fortăreaţă, dar, înainte de aceasta, sicarii s-au sinucis şi şi-au ucis şi familiile[113] [114].
